The biggest love

declaration for Romania

Blog

Ultima zi, ultima literă

Big_img_2682
Astăzi, în a 16-a zi de "Iubesc România", într-un sat pierdut printre dealurile Dobrogei, am pus pe hartă declarația de dragoste pentru România. Cea mai scurtă zi pe hârtie s-a dovedit a fi încâ o aventură, cum e și normal să se întâmple într-un roadtrip veritabil. 

Înainte să pornim la drum, am avut o ultimă vizită într-o stație Petrom pentru a da șansa unui șofer să participe la cursurile de conducere defensivă la Școala Titi Aur. Adi Berghea a fost, ca de obicei, bucuros să stea de vorbă pe acest subiect cu toți cei care au participat la tombolă. Apoi ne-am întors pe plaja pe care nu apucasem să o vedem încă. Plaja pustie, vântul și frigul dau o senzație cu totul aparte, complet diferit față de ce se întâmplă vara. Mare se aude altfel, nisipul arată altfel și pentru că timpul pe care îl petreci pe plajă e mai scurt, pare că totul e mai intens. Ne-am încârcat cu energia mării și am plecat mai departe. 

Ca și în ziua precedentă, drumurile au fost foarte bune, astfel că pe la ora 13.00 am făcut ultima escală pentru a opri aparatele oficiale care transmit unde suntem. S-a întâmplat lângă satul Seimeni, cu Dunărea la picioare. 

Cum un roadtrip nu se termină așa ușor, nu am luat-o direct spre București, ci spre Murfaltar, unde aveam de văzut două lucruri: Muzeul Cramelor Murfatlar și Lacul de Cretă. Muzeul se află în podgoria Murfatlar și are o colecție de obiecte din antichitate, perioada greacă și perioada romană, până la prese de struguri din Evul Mediu. E impresionant să afli că în zonă viticultura se practică de mai bine de 4.000 de ani. Probabil că nu e întâmplător faptul că grecii spuneau că zeul Dyonisos s-a născut în zona Traciei. Apoi am fost conduși în crame, unde ni s-a explicat procesul de vinificație - de la primirea strugurilor până la învechirea vinului roșu în baricuri. 

De la muzeu am ajuns foarte repede la Lacul de Cretă (ieșirea spre Ciocârlia), pentru a vizita exploatarea de cretă. Aici a fost construită chiar și o biserică din cretă, dar care nu era deschisă când am ajuns noi. Ne-am mulțumit cu o serie de fotografii a carierei. De aici am mers către autostrada A2 prin Cernavodă și, după o ultimă oprire la benzinărie, am ajuns cu bine în București, în jurul orei 20.00. 

Cum am mers destul de mult pe timp de noapte, de aici vine sfatul de astăzi privind condusul defensiv. Primul lucru de care trebuie să avem grijă când plecăm la drum de noapte sunt farurile și reglarea lor corectă. Reglarea se face la un service specializat, iar apoi, în funcție de încârcarea mașinii, se poate face și de la bord. Dar e foarte importată reglarea la service, care trebuie făcută periodic pentru că farurile se pot deregla destul de ușor. Pe lângă faptul că nu vom avea drumul luminat cum trebuie, îi putem deranja și pe ceilalți șoferi, în special pe cei care vin din sens opus. În timpul mersului, viteza va fi adaptată condițiilor de noapte, iar distanța față de mașina din față trebuie să fie mai mare decât cea de două secunde de care am vorbit aici. Folosiți faza lungă de fiecare dată când vi se pare că ați văzut ceva pe carosabil și vreți să fiți siguri, chiar dacă vine o mașină din sens opus. În fine, pauzele pentru odihnă pot fi mai dese decât în timpul zilei, pentru că deși drumurile sunt mai libere, e posibil să apară oboseala mai repede. 

Traseul zilei a fost: Constanța - Mihail Kogălniceanu - Nicolae Bălceascu - Dorobațu - Țepeș Vodă - Siliștea - Seimeni - Murfatlar - Cernavodă - București.